Motto: Înainte să practici Zen, munţii sunt munţi şi râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munţii nu mai sunt munţi şi râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munţii redevin munţi, iar râurile redevin râuri. (proverb Zen)
Chestia asta suna c-am asa: il inveti pe Eminescu in scoala, Scrisoarea III iti ramane in suflet. Ti se spune ca este un geniu si ii crezi, este un geniu e grozav, e mare, e de neajuns. Mai trece timpul ajungi in liceu atunci deja Eminescu nu mai este cool. E si el acolo un poet, bla bla bla. Cine mai este si asta ce stie el ce-i cool. Timpul trece mai citesti mai inveti una alta, mai si iubesti, apuci sa vezi si firul ierbii cum creste, descoperi si padurile de argint, si atunci il reintalnesti pe Eminescu si genialitatea lui, care ramane geniu oricat de evoluat ai fi tu.
Sunt multi care au ramas doar la partea a doua, Eminescu nu mai este cool, Eminescu nu este geniu nici nu a fost. Saracii de ei nu au mai evoluat chiar daca au facut facultati unii chiar sunt profesori, au ramas in urma. Pentru ei Eminescu nu este un geniu. Pe acestia i-a atins materialismul brut in care dorinta de a avea omoara placerea de a fii. Nici nu-si dau seama ca sunt orbi, ca tot ce vad nu mai are culoare, tot ce simt nu este chiar ce simt ei, ca tot ce traiesc este doar trairea altora care le spune asta este cool, asta nu. Au nevoie de cineva care sa le spuna asta este culoarea rosie si asta este verde, asta miroase asa si asta asa. Saracii de ei sunt bolnavi. Iarta-i Domane ca nu stiu ce fac. E mai bine de cei care au terminat doar cateva clase caci pentru ei Eminescu a ramas un geniu.
Post to Reply