Cît eram de departe de concepţia orthodoxiei pe care o împărtăşeau Nae lonescu, Mircea Vulcănescu sau Paul Sterian, am înţeles cînd, întrebîndu-l ce crede despre finalul Itinerariului spiritual, Profesorul (adica Nae Ionescu nota mea) mi-a spus : „Cred că te înşeli. D-ta spui că te naşti catolic sau protestant, şi devii orthodox. Eu cred tocmai dimpotrivă: că poţi deveni catolic sau protestant, dar că, dacă eşti român, te naşti orthodox. Orthodoxia e un mod firesc de a fi în Lume. pe care-l ai sau nu-l ai, dar pe care anevoie ţi-l poţi construi. Nu prea văd cum, născîndu-te român, te-ai putea converti la orthodoxie, deşi înţeleg perfect procesul prin care te converteşti la catolicism. Dar la d-ta cred că e vorba de altceva: d-ta consideri orthodoxia ca un liman la care speri să te reîntorci după o serie de aventuri pe mare. Dar la liman nu te întorci de bunăvoie, ci numai cînd scapi dintr-un naufragiu — sau ca să eviţi un naufragiu. Pentru mine, orice existenţă echivalează cu un naufragiu, aşa că dorinţa de a te reîntoarce la liman e aproape o fatalitate. Pentru d-ta, existenţa înseamnă, în primul rînd, o serie de aventuri spirituale. Cred că te înşeli, dar asta n-are importantă. Important e numai ce vei face d-ta, ce vei crea d-ta, înainte şi după ce vei înţelege că te înşeli…”
citat – „Profetism Romanesc” – Mircea Eliade
Post to Reply